“FANDASÌJE”

N’invìte m’ha ‘rreváte indr’a cassètte,
stè scrìtte ca organìzzene ‘ na fèste,
cundènde strènge ‘mmáne ‘stu fogliètte,
e ppènze ca m’hàgghia cusé ‘na vèste…

‘Na vèste sì, pe’ ffà bbèlla fegùre,
pe’ cumbarì ‘mbrà ttùtte cu’ elegànze,
stóffe preggiáte, mìlle sfumatùre,
pìzze e merlètte vògghie cu’a vunnànze…

Cóm’a ‘nu ráse, hàgghie vulùte ‘u máre,
c’hàgghie ‘mbastìte accóm’a ‘nu mandèlle,
cuèccele e nnùce accóm’a ppèrle ráre,
vògghie cu ‘nzècche ‘mbàcce a ‘stu modèlle…

Sòtt’a ‘sta càppe n’àbbete da sére,
cu’ ttùtte le culùre d’u tramònde,
tànda merlètte attùrne, a ggìre a ggìre,
sàbbie c’hàgghie ‘ccugghiùte d’ógne spònde…

pe’ ttòtte ‘a nòtte, cóse sènza sòste,
le stèlle e ‘a lùne, càdene su’a vèste,
me làssene ‘na polvera doráte,
ca bbrìlle e ca me làsse sènza fiáte…

Cè meravìglie, mànghe ‘nu defètte!
‘Na nàsse m’ hàgghie acchiáte pe’ borzètte,
dóche dóje pùnde angóre a ‘nu polsìne,
me uàrde ô spècchie e ppáre ‘na reggìne…

Jèsche e fucènne pìgghie stráde e viále,
m’hàgghie purtáte apprìsse ‘nu riále,
p’a festeggiáte ch’è Tàrde méa bbèlle,
le porte ‘sta puisìje e ‘na tarandèlle.

“FANTASIA” 

Un invito mi è arrivato nella cassetta,
c’è scritto che organizzano una festa,
contenta stringo in mano questo foglietto,
e penso che devo cucirmi un vestito.

Un vestito sì, per far bella figura,
per figurare tra tutti con eleganza,
stoffe pregiate, mille sfumature,
pizzi e merletti voglio in abbondanza…

Come un raso, ho voluto il mare,
che ho imbastito come un mantello,
murici e noci come perle rare,
voglio attaccare su questo modello…

Sotto questa cappa,un abito da sera,
con tutti i colori del tramonto,
tanti merletti attorno in giro,
sabbia che ho raccolto da ogni sponda…

Per tutta la notte cucio senza sosta,
le stelle e la luna cadono sul vestito,
mi lasciano un polvere dorata ,
che brilla e che mi lascia senza fiato…

Che meraviglia, neppure un difetto!
Una nassa mi sono trovata per borsetta,
due punti do ancora ad un polsino,
mi guardo allo specchio e sembro una regina…

Esco di corsa, prendo strade e viali,
mi sono portata appresso un regalo,
per la festeggiata ch’è Taranto mia bella,
le porto questa poesia e una tarantella…